MI-E  DOR  DE  TINE

Mi-e dor de Tine, Doamne.

Şi cât aş vrea să Îţi sărut,

A paşilor urme din viaţa mea.

Că eu din nepăsare Te-am pierdut.

Mi-e dor de pacea cea divină,

Cu care sufletul îmi cuprindeai,

Când Te chemam să îmi auzi durerea,

Şi cât de grabnic Tu veneai.

Aş vrea ca să mai simt căldura

Unirii din potirul sfânt.

Şi-a înălţării dulci spre Tine,

Mângâiat de al iertării scump cuvânt.

Mi-e dor, de sfânta Ta lumină

Ce o reverşi în zi de înviere.

În care îngeri şi natura cântă,

Preaslăvind a Ta mărire şi putere.

Dar griji şi nepăsare şi uitare

Au amorţit a sufletului zbor.

Trezindu-mă din starea cea amară

Te chem, o Doamne, cu mult dor.


Autor: Silvia Moian