JURNAL POETIC -  7 decembrie 2009
Oferit astăzi de... Mariana Gheorghe




ORAŞUL CU PARFUM

Mai ţii măicuţă minte,

          când ai plecat la şcoală

Desculţă, în oraşul

          cu parfum de Bucureşti,

Era vară fierbinte.

          Pe fruntea ta domoală

Dădeau în pârg 

          poveştile din tâmplele lumeşti.

Cât verde sta ascuns

          sub bluza albă, de zefir

Atâta luncă:

          zăgazul unui schit de fluturi

Broda un zbor de fâlfâiri

          c-o aripă de mir

În urmă,

          o dâră verde cu parfum de muguri.

Mai ţii măicuţă minte,

          cum somnoroasa vară

Târa cămaşa nopţii cu foşnete,

          că poate,

Teii smoliţi în rouă,

          părând că se-nfioară

Şi-or scutura parfumul

          pe tălpile-ţi stigmate.

SĂ NU RĂNEŞTI URSITA

Să nu răneşti ursita primăverii

Cu norii orbi rostogoliţi pe streşini

Când ploaia-ţi spală palmele uitării

Cu gustul crud al crengilor de vişini.

Ai grijă, nu-i răni înţelepciunea

Cu roua de-ndoială, şi îi cruţă:

Un mugure de vis şi goliciunea

Ascunsă în hăţişuri, ca o ciută.

O lacrimă de-i cade, tu o soarbe.

Îmbată-te cu ea sub firul ierbii

Dă bice surde vânturilor oarbe

Să-i sufle-n răni, când or călca-o cerbii.

MINUNI

În coajă de cuvinte învelită:

A mea întâmplare şi patru minuni

Se-nghesuie-n miez de zi părăsită

Inspiră, expiră cu-ai nopţii plămâni.

Patru amurguri rotesc cu sudoare

Durerea de cremene. Sub înveliş

Rănită,-ntâmplarea creşte şi-o doare

Adâncul din tâmpla de dor, pe furiş.

Sub ţăstul strâmt de cuvinte se coace

Miezul de zi: seva a patru minuni.

Din fugă, aruncă şapte cojoace

Sâmburii cad, umplu-ai nopţii plămâni.


Autor: Mariana Gheorghe