JURNAL POETIC -  19 octombrie 2009
Oferit astăzi de... Marina Popescu 




Un singur anotimp

Trece toamna ca o

omidă uriașă

ce roade verdele

de pe dealuri.

Îmi astupi ochii

cu butoaie imense

pline cu vin negru

și-mi încălzești buzele

cu pere moi, coapte

la soarele mocnit.

Am adormit cu capul

pe perna de frunze uscate

pe care mi-ai țesut-o

la lumina

primului pătrar.

Se zvârcolește apa

rece lângă palma

mea deschisă,

iar vântul se îngână

cu un vis

și cu un gând

de-al tău.

Iubirea este

singurul anotimp. 



Autor: Marina Popescu


Coordonator proiect: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop