Iar frunzele smulse

Iar frunzele smulse, ca file din carte,

Amar gălbeniră grimase de şoapte...

Rămas-au puţine, nesmulse doar şapte...

Fur dorul din frunze, din toată pădurea,

Renasc din culoare, să n-o las aiurea.

Un pom zvelt, timidul, se-ntinde spre toamnă:

Nu vrea, fără frunze, în iarnă s-adoarmă.

Zorit, nebunatic, năstruşnic şi lacom

E vântul ce scutură sufletul zdravăn.

La ce bune file de răni neiertate?

E timpul să cadă... să plece departe...

Sordidele gânduri se ducă departe,

Mulţime de păsări spre ţările calde;

Ursuzul se-alungă prin glas de brânduşă,

Lovit de culoare şi floare ghiduşă.

Sărut anotimpul, ce prin veştejire

E-aducere-aminte de reprimenire.






Autor: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop