JURNAL POETIC -  13 septembrie 2009
Oferit astăzi de... Marina Popescu




Omul cu ochi de melc

Omul ce trăiește în casa fără geamuri

are ochi de melc.

Necazul său este că azi de dimineață

ușa s-a stricat

iar el a rămas prins între două planuri.

Ușa nu se-nchide,

dar nici nu se deschide.

El nu e înăuntru,

Dar nu e nici afară.

Ochii lui de melc

nu sunt nici ochi,

dar nici antene nu-s.

Omul cu ochi de melc începe să plângă

cuprins de deznădejde.

Atunci ochii săi de melc

se transformă în ochi de om.

Tot răul spre un bine.

Pereţi mai puţin monotoni

Pereţii de la parter au urcat la mansardă.

Intrând în biblioteca imensă cu miros de mucegai

ei smulg de pe rafturi hărţile îngălbenite

pentru a şi le bate singuri în cuie.

Pereţii de la etajul unu, gălăgioşi dintotdeauna

dansează pe ritmuri braziliene de samba.

Tablourile de familie tresaltă şi ele,

ca nişte cercei ce atârnă uriaşi.

Pereţii de etajul doi, rigizi, cu tapetul scrobit

critică vremea ploioasă în timp ce iau ceaiul de la ora 5.

Un şoricel aristocrat le fură linguriţa de argint

ducând-o anevoie în ascunzătoarea lui.

Pereţii de la mansardă închid cărţile prăfuite

şi somnoroşi se pregătesc de culcare

în veşnicul lor culcuş de ţiglă veche

pe care soarele dimineţii iar îl va-ncălzi.



Autor: Marina Popescu



Coordonator proiect: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop