Târziu de vară

Oraşul

Trufaşul

S-a scuturat de vara toridă,

A abandonat-o

Într-o vâlcea.

A păcălit-o

Să adoarmă-n final de gustar

Sub un umbrar

De viţă abia coaptă.

Şi-a adormit, coniţa, de tot...

Apoi el şi-a rugat un nepot

Să-l umple de flori,

Care să crească pe stâlpi incolori

Să invadeze tot cimentul din jur,

Şi să-l înlocuiască pe cel din sufletele oamenilor, sperjur.

Reîntors la verdeaţă,

Oraşul, mulţumit,

A putut dormi liniştit,

Uitând să bage de seamă zgomotul cotidian.

Două frunze de tei care s-au oferit să cadă-n avans

I-au acoperit urechile

Iar trandafirii, cu miile,

S-au pus pe cântat,

Pentru prima oară,

Un cântec de leagăn mai puternic decât furia urbană, barbară. 




 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop