JURNAL POETIC -  4 septembrie 2009
Oferit astăzi de... Marina Popescu





Îmi plânge vara pe un umăr

Îmi plânge vara pe un umăr gol.

Cu zile triste, scurte și ploioase toamna

se-arată-n fața casei mele și pe stradă

și își întinde părul roșu și uscat

prin parcul măturat de vânt.

Fiorii trupul îmi străbat, electrici,

atunci când câte-o frunză cade iar,

foșnind ca gândurile seci

pe care cerul plumburiu și veșted

le-aruncă asupra mea exasperant.

Îmi plânge vara pe un umăr gol.

Cu zbor de păsări care pleacă,

toamna mă înconjoară,

dar ochii mei păstrează ca o taină

raze fierbinți din iulie ce-a trecut.

Dezleg cuvinte-ncrucișate

din frunzele ce-au mai rămas în nuc.

Cu ochii închiși

Cu ochii-nchiși Te văd mai bine

Când seara îți vorbesc în gând

Rugându-Te să ai grijă de mine,

Credința să n-o pierd nicicând.

Cu ochii-nchiși Te simt aproape

Când sufletul smerit Te cheamă

Și simt suflarea Ta pe pleoape

Cum îmi alungă griji și teamă.

Cu ochii-nchiși în suflet Te primesc

Cu-atâta pace și cu bucurie,

Numele Tău cel sfânt o să-l cinstesc

Acum și pururea, în veșnicie.




Autor: Marina Popescu



Coordonator proiect: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop