Sfântului Ioan Botezătorul

Nespusa aÅŸteptare

Åžase luni a aÅŸteptat,

Prunc nenăscut,

Ca să-L întâlnească.

Încă de atunci L-a arătat,

Cu graiul săltărilor în pântecele mamei.

Pentru a doua oară L-a aşteptat,

Zăvorându-se în pustiu,

Mai însetat decât plantele deşertului,

Primind acolo roua harului.

Flămând de a spune lumii pe Cine aşteaptă,

S-a făcut cunoscut, nu pentru sine,

Ci pentru El.

Åži-L aÅŸtepta la Iordan,

Până când... El în Sfânta Treime S-a arătat.

Fericit, de trei ori fericit,

Sfântul Ioan aştepta acum mântuirea Lui.

Nu-l împiedica închisoarea lui Irod în râvnă.

Dincolo de orice gratii, el gustase libertatea

Åži o aÅŸtepta, mai deplin.

Cu capul tăiat, cu sufletul dăruit,

Sfântul Ioan aştepta Lumina în întuneric,

Şi s-a dus ca să spună şi altora Cine va veni la ei.

Ca să-L primească frumos,

Cu dragoste.

Cu dragoste L-a primit

Pe Cel coborât la iad, Înviatul,

Vestitul, Chematul, AÅŸteptatul,

Pe Domnul,

Care l-a rugat să mai aştepte puţin...

Până la sfârşitul lumii, Ioane,

Când Biserica va fi deplină în bucurie şi asemănare divină.



Autor: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop