Îmi simt nesfârşitul aproape

Îmi simt nesfârşitul aproape.

Îl dibui pe cearcăn, pe suflu, pe pleoape,

Furişat tiptil, ştrengăreşte,

Din unghiuri închise si moarte

Ascultă. Priveşte.

Ca pe un frate alungat din născare,

Bolnav de zenit şi înaltă trădare,

A rămas tot în preajmă.

Sfios, îmi aşteaptă

Întâia întrebare.

Se joacă cu timpul.

Secunda o rostogoleşte printre picioarele mele,

Până ce ameţită, se prăbuşeşte,

Râzând în hohote.

Mă învăluie blând, ca şi o undă

Şi parcă ar vrea să-mi arate,

Dar şi să ascundă,

Şăgalnicul tâlc al spaţiilor dintre cuvinte.

Dă-mi toiagu' Înluminate!

Dă-mi toiagu' Înluminate!

Să se sprijine trudita

Inima, nefericita,

Ce pofteşte nestemate.

Drege în fericire glasul!

Ce păgân sădeşte bale,

În adânc urmele Tale,

Şi-ţi snopeşte-n limbă pasul.

Bobotează-mi ochii în sare!

Că orbitu-s-a văpaia,

Patimi înnegrit-au calea

Nesfârşitului cărare.

În urechi trâmbiţe îmi bate!

De-ar putea surdul să audă,

Ţipătul de chin şi trudă,

Al crucei crucită-n spate.

VEDERE DIN BETANIA

Autor: Călin Buzatu, locul I la Concursul Literar "Doruri la Răsărit", ediţia a III-a, 2009, secţiunea Poezie religioasă

Coordonator proiect: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop