Îngeri de apă

Pe splai în văzduhul cel dens

cu aripi de ceaţă

mişcate frenetic

ne împresoară îngeri de apă.

În curgerea lor printre gânduri,

iscă tăcut plânsul după trecut

ca o apă moartă.

Păşind apoi până în zariştea copilă

a eresurilor

ei învie,

iar apa ce le-ncolţeşte pe frunte

ei o revarsă

în ţărâna întoarsă,

ca apă vie.

Inscripţie pe un vas de lut

Iubirea mea de viaţă

E un vas de lut

Ars de foc

De vânturi bătut.

Uneori lutul întărit se-nmoaie

Sub picurii de ploaie

Ai lacrimilor.

Atunci în vas luceşte scânteie,

Iar cerul întreg în el vrea să steie.

Aşa se face că pământul conţine

Şi cer, o mulţime.

Pământ

Doamne dă-mi voie

să mă îngrop adânc

sub un strat reavăn de pământ.

Doamne netezeşte cu privirea ta,

această potrivită îmbrăcăminte de catifea

a sufletului.

Nimeni nu plângă, căci moartă nu voi fi,

Ci adumbrită de energia dintâi,

lumină în pământ

şi pământ de lumină fi-voi,

răscolit de copite drepte, gâze albastre

şi rădăcini de fruct.