Adormirea Maicii Domnului - pseudosonet

Închide-ţi pleoapele ca două petale uscate...

Tu, Maică a Durerii,

Binecuvântează cu somnul tău ceresc toate

Imaginile nedrepte ale tăcerii

Şi morţii.

Clipa asta plină de har

Şi pecete a sorţii

Ofer-o în dar

Muritorilor de rând,

Ca pe o ofrandă supremă, cu taină

Adusă, pe Tatăl rugând

De a noastră iertare...

Îmbracă, Fecioară, a veşniciei haină,

Sublimă-mpăcare...

Testament anonim

Eu, om bolnav şi chinuit de soartă,

declar acesta testamentul meu:

las Lumii viaţa fără bucurie,

fără noroc, cum am avut-o eu;

las Vieţii lumea plină de durere

ce fericirea nu a cunoscut;

las Sorţii toate gândurile mele

şi visele în care am crezut;

las Morţii veşnică recunoştinţă

pentru salvarea ce mi-a oferit;

las Timpului eternă mulţumire

căci s-a grăbit s-ajungă la sfârşit;

las Celei care m-a iubit vreodată

inima mea, şi-alături dorul greu

şi plânsul, să-şi aline suferinţa,

iar Ţie, Doamne, -Ţi las sufletul meu.

Psalm - pseudosonet

Azi am pus

mâna pe creion cu gândul să scriu

ce am de spus.

Şi anume că, Doamne, cred că eşti viu,

şi că încerc să-Ţi ridic osanale.

Dar literele îmi erau moarte,

şterse şi goale.

Am încercat foarte

mult să încropesc

un psalm demn de Tine...

Dar cum să reuşesc,

când un copac înflorit

vorbeşte mai bine decât mine

despre cum poţi fi preamărit?...