Cine sunt eu?

Aceeaşi veche şi chinuitoare întrebare.

Un fluture ce-şi scutură aripa...şi moare.

Sau poate o iluzie?

Un zâmbet de copil adormit,

Pierdută uitare.

O contradicţie a elementelor,

Un strigăt mut.

Ce este viaţa?

Un dulce-amar,

E un pahar plin cu nectar

Şi agonia unui coşmar.

E atâta linişte,

Mă doare,

Fulgii ce cad în departare,

E atâta risipă,

Frumuseţe de o clipă!

Zbor,

Ating infinitul

Şi mor.

Obsedant,

Mă sting

În neant.

Plutesc,

Liber gândesc,

Obosesc.

Viaţa,

Dar minunat,

Creaţia.

Dorm,

Himere aleargă,

Un şoim.

Toamna

Viile plâng

Cu boabe rotunde,

Lacrimi de rod.

Miresme obsedante

De fructe rumene

Ascunse în amurg.

Esenţa arămie

Ce dă contur

Frunzelor moarte.

Culoare stranie,

Veselă pledoarie,

Pentru descompunere.

Strigăt matur

De materie

Ce se dăruieşte.

Dans ameţitor

Al vieţii

Ce se stinge.

Bruma argintie

Cochetează discret

Cu roşiaticul soare.

Simbolurile longevităţii

Florile toamnei

Se sting resemnate.  

Raze vesele

Palidă mângâiere

Ce alintă sevele.

Un nesfârşit

Cuprins ironic

                                                        Într-o răsuflare.