Scrisori pentru Djani

Ai privit vreodată cu atenţie

lumina soarelui de noiembrie?

Are reflexe de lacrimi de îngeri

strecurate pe furiş prin sita cerului...

Iar parfumul mortuar de galben şi uscat

îngheaţă în clipele astfel luminate...

E o lumină de o tristeţe aproape aristocratică,

de o resemnare nobilă şi senină,

de o tăcere mistică şi atât de grăitoare!

Aproape că te îndeamnă să o contempli

şi să meditezi netulburat la tot şi nimic...

O poţi simţi cum îţi pătrunde alene în ochi,

mângâindu-ţi timidă irisul,

ca un prea curând "Adio"...

Iar atunci când, sărutându-ţi uşor surâsul,

voieşte să-şi încălzească nefiinţa la răsuflarea ta,

se sparge în fiori de ceaţă mătăsoasă,

fericită parcă de a fi fost atât de aproape de suflet...

...Lumina soarelui de noiembrie?...

...Se aseamănă morţii unei vieţi încă netrăite...

...Şi, ca şi aceasta, îşi păstrează secretul

ascuns într-una din acele multe şi nebăgate în seamă

lacrimi de îngeri, şterse pe ascuns cu dosul mânecii...

Monolog I

Un picur transparent de ploaie

sparge oglinda lacului în cercuri concentrice;

hai să vorbim despre fericirea de a fi iarbă,

sau,

şi mai bine,

hai să încercăm extazul de a fi vulturi...

şi să zburăm în cercuri concentrice,

ca acelea în care s-a amestecat şi stropul căzut...

Cercul!...

"Without a beginning and without an end!" -

- adică "fără început şi fără sfârşit".

Aşa spun englezii.

Un cerc poate fi orice:

de la "zero"-ul neantului

până la inelul lui Saturn.

Un cerc poate fi irisul ochiului tău

privindu-mă cum fac filosofie ieftină

sau Ecuatorul îmbrăţişând Pământul...

Şi noi formăm un cerc:

murim ca să ne naştem ca să murim ca să ne naştem...

et caetera...

deşi nu ştim când am început sau dacă ne vom sfârşi.

Dacă rupem cercul,

el devine spirală,

iar spirala îşi continuă drumul în spaţiu şi timp.

Din cauza asta istoria "se repetă",

iar noi suntem mereu aceiaşi şi totuşi altfel

(cu o treaptă mai sus,

sau, poate, mai jos...)

Ar fi deci mai uşor

să lăsăm cercul aşa cum este,

şi să îl comparăm pur şi simplu

cu ceea ce este el însuşi -

- geometrie pură pe întreaga lui suprafaţă de πr2.

Geometrie naturală,

provocată de un picur transparent de ploaie,

sau de zborul majestuos al vulturilor,...

...sau de noi...

Ninsoare

Ninge cu clipe, Adam, iar

palma ta

bătrână abia mai reuşeşte să mângâie creştetul vremii...Dar

dacă ţi-ai ridica

mai des ochii din praful existenţei tale seci,

ai vedea

cum din cer fulgi mari şi reci

de secunde îţi ning fruntea prea

încreţită de griji inutile.

În palma ta uscată

se adună, umile,

fire de vreme uitată...

Ninge cu clipe, Adam, peste vieţile tale

trecute, prezente şi viitoare...

Şi, plină de jale,

palma ta strânge clipa ce moare...