Postul Mare. Treapta I

„Vino, ticăloase suflete împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.

Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, şi de împărăţia cea pururea fiitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele."

„Mărturisesc Ție, Mântuitorule, păcatele pe care le-am făcut, şi rănile sufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreşte le-au pus înăuntrul meu gândurile cele ucigătoare."

„Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gândurile mele; cu totul sunt rănit acum de ele şi plin de bube; dar Tu Însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă!"

„Vremea este a pocăinţei, iar eu vin la Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului, şi ca un îndurat, dă-mi iertare greşelilor."

(din Canonul cel Mare, alcătuire a Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul, Cântarea I)

Se zbate omul vechi.

Nu vrea să moară.

Adam sunt eu. Sunt şi Eva,

Când a muşcat...

Ştiind că Adam a plâns,

Mult, mult de tot,

Mă rog,

Ca să pot plânge şi eu

Ca el.