Zaheu

Mulţimea îmbulzită pe Domnu-L însoţeşte.

Zaheu vrea să Îl vadă... numai că nu-L zăreşte...

Statura lui cea mică acum îi stă-mpotrivă;

Degeaba are-avere..., banul nu îl ridică.

Pe el, lumea îl ştie, ba chiar îl ocoleşte -

Mai-mare e la vamă şi din tribut opreşte...

De ce să vină-acesta lângă Învăţătorul?

Nu-i face loc niciunul; dar iată, sicomorul!

Zaheu în el se suie, ştiind că o să treacă

Pe lângă el, Mesia... Nu ştie ce-o să facă.

O vorbă să-i audă, să vadă o minune,

Sau doar pe El, atâta, cum merge printre lume.

Deodată Se opreşte, lângă copac, Stăpânul,

Strigatu-l-a pe nume: - Zahee, vin la cină,

Chiar astăzi, vin la tine, coboară-te îndată!

În jurul lor, mulţimea e foarte tulburată...

Umil în fericire, Zaheu acuma crede:

Iisus este Mesia, Ce pe toate le vede;

- Doamne, averea strânsă o-mpart pe jumătate,

Și împătrit dau iarăşi, de-am făcut nedreptate.

Cuvinte dulci aude Zaheu înţelepţitul.

Pierdut era-nainte, de astăzi - mântuitul!

C-aşa venit-a Domnul, să-i afle pe cei care,

Mustraţi de conştiinţă, la El cată scăpare!

Iertare ne-nţeleasă ne dăruieşti, Iisuse,

Ştergând a noastre lacrimi din suflete străpunse.

 



Autor: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop