Povestea porcului

(după povestea cu același titlu, de Ion Creangă)

Nu întotdeauna

Este mai prejos

O biată făptură

Ca un... Făt-Frumos!

Aşa fu-n poveste,

Că un porc sadea

Este ce nu este,

E un împărat!

Un moşneag şi-o babă

Ce n-aveau feciori

L-au cătat în grabă

Într-o zi, în zori.

L-au luat acasă

Şi l-au îngrijit.

Pe nepusă masă,

Porcul a vorbit!

Ginere să fie,

Vrea, de împărat,

Luând de soţie

Ce nimeni n-a luat!

Cu putere mare

El ridică-un pod

De aur, în noapte,

Fără ajutor.

Însă a lui soaţă,

Vrându-l doar ca prinţ,

Pielea lui o arse,

La sfat de părinţi.

Atunci împăratul

Din somn s-a sculat,

Părăsind palatul

Cu adânc oftat.

Îl caută fata

Patru ani în şir

Şi ajunge, biata,

Capăt de pustiu.

Daruri ea primeşte

De la trei surori:

Sfinte din poveste,

Ce-i dau ajutor.

Cel şchiop, ciocârlanul,

O duce cu greu

Până la limanul

Unde-i soţul său.

Este Mânăstirea

Unde-o babă rea

Ţine stăpânirea

Doar prin vraja sa.

Fata plânge-n noapte

La-al soţului pat,

Dar el n-o aude,

Că e fermecat.

Darurile-şi pierde

Fata de-mpărat...

În a treia noapte,

Soţul s-a sculat!

Prinsă-i vrăjitoarea,

Pedeapsă primind;

Apoi sărbătoarea

Nunţii - strălucind!

Aşa e-n poveste,

Vesel s-a sfârşit:

Cel bun biruieşte,

Cel rău a murit!

Şi a fost odată...

Azi, cine să creadă?!

Spre Povestea porcului, de Ion Creangă, repovestită, click aici.

   



Autor: Prof. Religie Mirela Șova
 admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop