proiecte didactice

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a treia / Predica de pe Munte

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

PREDICA DE PE MUNTE. TATĂL NOSTRU.
POSTUL SI MILOSTENIA

Clasa: a III -a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Predica de pe Munte - Tatăl nostru, model de rugăciune. Postul şi milostenia.

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 2 x 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:

O₁: să explice fiecare verset din Rugăciunea Domnească;

O₂: să intoneze cântecul „Fie numele Domnului binecuvântat";

O₃: să dea exemple de fapte de milostenie săvârşite în ascuns;

O₄: să motiveze necesitatea facerii milosteniei în ascuns şi cea a ţinerii postului în ascuns;

O₅: să extragă ideile principale din două istorisiri religioase prezentate, vizavi de Rugăciunea Domnească.

Obiective formativ-educative:

- să rostească Rugăciunea Domnească mai des, conştienţi de însemnătatea ei şi a conţinutului ei;

- să fie modeşti în raport cu faptele bune pe care le săvârşesc în viaţă.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoană cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos;

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, povestirea, lectura biblică, conversaţia euristică, problematizarea, cântecul religios, exerciţiul;

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Biblia;

- Comentariu la Evanghelia după Matei al Sfântului Ioan Gură de Aur;

- Patericul egiptean;

- Dicţionar religios;

- Pr. Ştefan Slevoacă, „Din tezaurul Ortodoxiei".

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric:

- salutul; rugăciunea „Doamne, Doamne, Ceresc Tată"; prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse:

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

- Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, atunci când trăia pe pământ, îi învăţa pe oameni prin pilde sau prin sfaturi scurte, cum învaţă un părinte pe fiii săi. De multe ori, El vorbea de pe o înălţime. El învăţa despre Dumnezeu, despre împărăţia cerurilor şi despre cum putem ajunge în ea.

Odată, fiind pe un munte, El a predicat oamenilor despre noua Sa Lege. Hristos a venit să completeze Legea lui Moise, care nu era perfectă. De exemplu, la porunca „să nu ucizi", Hristos a adăugat: „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă". Mânia e tot un fel de ucidere, dar sufletească.

Tot atunci, Domnul Hristos ne-a învăţat cum să ne rugăm. El ne-a spus: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău".

- Şi acum să explicăm această rugăciune preafrumoasă, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul ca model, şi pe care o spun toţi creştinii, din toate timpurile.

Tatăl nostru - Ne adresăm lui Dumnezeu cu „Tată", pentru că El ne-a creat, El ne îngrijeşte zi de zi, El ne-a înfiat. Pentru că omul fugise de la Dumnezeu şi slujea păcatului, dar Domnul ni L-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, ca să se facă Frate cu noi. Prin Botez, El ne-a făcut fii ai împărăţiei Sale. Mai mult, suntem cu toţii fraţi între noi, căci avem acelaşi Tată, pe Dumnezeu.

Singurele noastre rude nu sunt numai cele zise „de sânge", „apropiate", ci orice om poate să ne fie frate, pentru că e creat de Acelaşi Părinte. De aceea nu spunem la rugăciune „Tatăl meu...", ci spunem „Tatăl nostru"!

Sfinţească-se numele Tău - Înseamnă „să se preamărească numele Tău de către toţi oamenii şi de toată făptura". Noi, creştinii, suntem „vase" de sfinţenie. Dacă noi devenim cu adevărat Sfinţi, este cinstit Dumnezeu prin noi. Adică noi ne facem ca nişte oglinzi, prin care se vede chipul lui Hristos.

Aşa spunea Sfântul Apostol Pavel, că nu mai trăieşte el, ci Hristos în el. La fel trebuie să ajungem şi noi. Orice om, fie el negru sau alb, bogat sau sărac, mare sau mic, român sau străin poate ajunge sfânt...

Vie împărăţia Ta - Îi cerem lui Dumnezeu să vină împărăţia Sa cea strălucitoare. Astfel, cerem ca Dumnezeu să vină să locuiască în inima noastră, ca într-o mică iesle, ca atunci când S-a născut Hristos în ieslea cea săracă.

Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ -Ne rugăm să împlinim voia lui Dumnezeu, iar nu voia noastră sau voia diavolului, care ne îndeamnă la păcat. Noi credem de multe ori în noroc (care este un idol) sau în soartă, şi nu ne dăm seama că Dumnezeu veghează asupra noastră în fiecare clipă, că ştie când cade fiecare fir de păr din capul nostru şi că toate care ni se întâmplă de-a lungul vieţii sunt trimise de El spre binele nostru.

Omul se înşeală, crede că poate fi fericit fără Dumnezeu, făcând numai ceea ce-i place. Dar Hristos ne-a arătat prin Crucea Sa că nu putem face în viaţă numai ce vrem noi şi apoi să ne mântuim.

Îngerii şi Sfinţii fac voia lui Dumnezeu în cer şi pe pământ.

Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi - Prin aceasta cerem de la Dumnezeu trei lucruri: în primul rând, prin „pâine" îi cerem hrana noastră cea de multe feluri. Şi noi muncim pentru ea, dar Dumnezeu ne ajută, ne dă soare, ploaie, spor şi multe altele. Cerem hrana pentru astăzi, nu pentru mâine, pentru că nu ne facem planuri: putem noi şti când ne vine ceasul morţii? Dar şi ca să nu ne facem griji nefolositoare sau să ne apuce lăcomia.

Tot „pâine" înseamnă şi cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu avem numai trup, ci şi suflet. Pentru suflet e nevoie de adevăr. El se află în Sfânta Scriptură, în scrierile Sfinţilor, în poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii Sale, în slujbele Bisericii.

„Pâinea" e şi Sfânta Împărtăşanie, Trupul şi Sângele lui Hristos, o mâncare dumnezeiască, care ne ajută să ne sfinţim, care ne dă puteri în lupta cu puterile necurate. „Eu sunt Pâinea vie care s-a pogorât din cer" ne spune Mântuitorul. Deci primim o Pâine vie la Împărtăşanie, vine Hristos şi locuieşte în noi. E o Taină!

Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri - Toţi avem păcate, toţi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu să ne ierte, trebuie şi noi să iertăm şi să uităm dacă cineva ne greşeşte cu ceva. Degeaba facem chiar şi minuni, dacă nu ne iubim fraţii, adică pe toţi cei din jurul nostru. Iisus i-a iertat pe cei care L-au răstignit.

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău - Orice om are ispite, adică gânduri de ademenire la păcat din partea diavolului. Sunt şi încercări care ne vin de la Dumnezeu, spre întărirea credinţei, cum a fost cea cu Avraam şi Isaac. Fără ispite, nimeni nu se poate mântui.

Metalul, ca să strălucească, este şlefuit. La fel şi creştinul, ca să arate ceea ce are bun în el, trebuie să treacă prin încercări. Dar cerem lui Dumnezeu ca probele prin care trebuie să trecem să nu fie peste puterile noastre şi să nu fim lăsaţi singuri, ci să fie şi El cu noi la vreme de încercare. Deci cerem ca Dumnezeu să fie cu noi în orice împrejurare!

- Pe lângă Rugăciunea Domnească, Hristos a mai vorbit despre post şi milostenie. Despre amândouă a spus că se fac în ascuns de oameni, iar Tatăl, Care vede în ascuns, va răsplăti celor ce le fac.

Se completează cunoştinţele despre Predica de pe Munte prin lecturi selective din Evanghelia după Matei, cap. V-VII.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- 1. Întrebări şi discuţii:

Unde îi plăcea lui Hristos să înveţe?

Ce rugăciune ne-a învăţat Domnul nostru Iisus Hristos?

Explicaţi Rugăciunea Domnească.

Ce ne-a spus Hristos despre post şi milostenie?

- 2. Cântec religios: „Fie numele Domnului binecuvântat".

- 3. Discuţie liberă:

Cum se poate face milostenie în ascuns? Iată câteva exemple:

- Ionel trece pe lângă un puişor căzut într-o băltoacă. El îl scoate de acolo. Nu e nimeni în jur care să-i spună „bravo".

- Vecina Anei vine de la piaţă cu mâinile pline de sacoşe. Ana îi deschide uşa de la bloc, de la lift, şi le închide după ea. Nu e alt vecin să o vadă şi să spună: „ce copil binecrescut!"

- Ionel se plimbă prin parc. În faţa lui vede cum unei doamne îi cade din buzunar un portofel. Imediat, el se duce şi i-l dă femeii, care nu observase pierderea. În jur erau câţiva oameni necunoscuţi lui Ionel, care îl admiră. Dar el pleacă imediat, fără să se uite în stânga şi în dreapta, ca şi cum nu ar fi făcut nimic deosebit.

Daţi şi alte exemple de asemenea situaţii, mai ales dacă aţi observat pe alţii cum ajută pe cineva, fără să se laude nimănui.

Concluzie: În toate aceste cazuri, cu care ne putem întâlni des, este Cineva Care ne vede şi Care ştie exact tot ce am făcut: este Bunul Dumnezeu. De unde ne priveşte? De sus, din cer? Nu, de mai aproape, din inima noastră.

Formulaţi şi alte concluzii posibile ale discuţiei despre milostenia în ascuns.

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Istorisiri religioase:

Facă-se voia Ta

după Preot Ştefan Slevoacă

Într-o mănăstire era un călugăr care avea darul facerii de minuni, încât vindeca pe bolnavi când îi atingeau haina. Mai marele călugărilor din mănăstire (stareţul) l-a întrebat într-o zi:

- Cu ce putere faci asemenea minuni?

- Nu ştiu, răspunse călugărul. Nu postesc mai mult decât ceilalţi, nu mă rog mai mult... Dar orice mi se întâmplă, nu mă neliniştesc. Şi când vin bucurii, şi când vin necazuri, mă port cu aceeaşi linişte. M-am încredinţat de mult în mâinile lui Dumnezeu şi le primesc pe toate cu aceeaşi mulţumire.

Stareţul îşi dădu seama că acest lucru îl transformase pe călugăr în făcător de minuni.

Şi nu ne duce pe noi în ispită

Odată, a venit la un bătrân din pustiul Egiptului un călugăr şi i-a zis:

- Părinte, sunt foarte muncit de ispite: tot felul de închipuiri rele îmi vin în minte şi mă tulbură. Ce să fac ca să scap de ele?

Bătrânul îi răspunse:

- Fiule, vino cu mine afară. Întinde-ţi braţele şi prinde vântul!

- Nu pot, părinte, şi nimeni nu poate face asta, îi spuse călugărul.

- Vezi, fiule, aşa cum nu poţi stăpâni aerul şi vântul, la fel nu poţi scăpa de ispitele diavolului şi de gândurile cele rele. Dar tu trebuie să te împotriveşti lor şi să nu le împlineşti. (după Pateric)

Formulaţi ideile principale care se desprind din povestirile de mai sus.

VI. Activitatea suplimentară

Exerciţiu: a. Completaţi spaţiile libere, alegând cuvintele potrivite, din coloana alăturată:

Rugăciunea ... ... ... este „Tatăl nostru".	Dumnezeu
Postul se face în ... ... ... .	greşiţilor
Voia lui ... ... ... este cea mai bună.	Domnească
Ionel este frate cu ... ... ... .	post
Dumnezeu vede milostenia din ... ... ... noastră.	ascuns
Trebuie şi noi să iertăm ... ... ... noştri.	noi
	inima
	fapte

b. Căutaţi în Biblie toată Predica de pe Munte şi lecturaţi-o. Alegeţi partea care v-a impresionat şi citiţi-o în faţa clasei (Evanghelia după Matei, capitolele V - VII).

VII. Încheierea

- Aprecieri şi evidenţieri ale elevilor care au dat cele mai multe răspunsuri la oră.

- Rugăciunea Domnească.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Samedi 16 août 2008 6 16 /08 /2008 14:50

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a treia / Sfantul Ioan cel Nou

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a III-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească, pe scurt, viaţa Sfântului Ioan cel Nou;

O₂: să cânte după auz „Trupul lui Hristos";

O₃: să alcătuiască o rugăciune către Sfântul Ioan cel Nou;

O₄: să formuleze enunţuri, utilizând cuvintele: „moaşte", „mucenic", „catolic", „sfânt".

Obiective formativ-educative:

- să se întărească în dorinţa de a merge pe calea sfinţeniei.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, conversaţia euristică, lectura religioasă.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

Vieţile Sfinţilor, Caiet auxiliar, Carte de Rugăciuni.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică tema şi lecţia „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş".

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- prin Rugăciune:

1. Mărire Ţie, Doamne Sfinte,

Că mi-ai dat viaţă - o comoară -

Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte

Şi toate câte mă-nconjoară.

2. Să fiu mereu iubit de Tine,

Eu voi munci din răsputere,

Mereu voi face numai bine

Şi voi fi numai mângâiere.

3. Voi înflori prin fapte bune,

Aşa cum înfloreşte mărul

Şi-n toată vorba mea voi spune

De-a pururi numai adevărul.

4. Cu toţi copiii voi fi frate

Şi nu voi şti ce este ura.

Spre clevetiri şi nedreptate

Eu, Doamne, n-oi deschide gura.

5. Flămândului s-astâmpăr chinul

Voi frânge pâinea mea în două,

Voi fi curat precum e crinul

Scăldat în boabele de rouă!

6. Cu milă inima-mi va bate

Şi voi iubi cu milă sfântă

Pe orişicare vietate

Ce-n lumea asta nu cuvântă!

7. Aşa mă leg, cu dor fierbinte,

Să-mi fie fapta şi cuvântul

Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte,

Cum îmi voi ţine legământul.

Iată un exemplu de rugăciune, pe care, dacă o repetăm din toată inima, putem face şi noi paşi spre sfinţenie.

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul. Se va urmări prezentarea vieţii Sfântului Ioan cel Nou, spre întărirea elevilor în dorinţa de a urma calea sfinţeniei.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

Mai demult, pe la 1300, s-a născut în cetatea Trapezunt din Grecia un băieţel pe nume Ioan. El a fost crescut de părinţi după legea lui Hristos. Când s-a mărit, el s-a făcut negustor pe mare. Ioan era un om rugător, postitor, blând, care se înţelegea cu toţi şi care ajuta pe cei bolnavi. Pentru această purtare frumoasă a Sfântului, diavolul era plin de furie.

Odată, Sfântul Ioan era pe corabia unui francez catolic. Acesta a început să se certe cu Ioan care credinţă este adevărată: cea catolică sau cea ortodoxă. Sfântul Ioan reuşea mereu să învingă pe catolic cu vorbele sale înţelepte. Atunci francezul s-a supărat pe el.

Când au ajuns cu corabia în Cetatea Albă, francezul s-a dus la conducătorul cetăţii şi a spus că Ioan vrea să se lase de credinţa lui şi să treacă la credinţa turcească. Pe atunci, Cetatea Albă era ocupată de turci. Cadiul l-a chemat imediat pe Ioan şi i-a promis multe bogăţii, numai să treacă la legea turcă.

- Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Tine, Hristoase, Mântuitorul meu! Nu mă voi lepăda de lumină, nu mă voi lipi de întuneric, nu voi lăsa pe Dumnezeul meu şi nu voi sluji diavolului! a fost răspunsul lui Ioan.

Cadiul l-a ameninţat atunci pe Sfânt că îl va bate şi chiar îl va ucide, dacă mai continuă cu asemenea vorbe.

- Bate-mi trupul cu toiege, arde-l în foc, îneacă-l în mare, taie-l în bucăţi cu sabia; pe toate acestea şi altele mai mari sunt gata să le rabd cu plăcere şi cu bucurie, pentru dragostea lui Hristos, Dumnezeul meu, a răspuns iarăşi Ioan.

Deci a fost Sfântul Ioan bătut până s-au rupt bucăţele de carne de pe el. Iar cel bătut Îi mulţumea lui Dumnezeu, că l-a spălat cu sânge pentru păcatele făcute după Botez. Apoi, după multe alte bătăi, Ioan a fost legat cu picioarele de coada unui cal şi tras aşa prin toată cetatea.

Un evreu a prins calul şi a tăiat capul Sfântului. Aşa a murit Sfântul Ioan. La moartea lui au venit Îngeri cu lumini, tămâie şi cu cântări din cer. Iată cum iubesc Îngerii pe Sfinţi!

Sfintele sale moaşte au fost aduse la 2 iunie 1402 de către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei la Suceava, care era atunci capitala Moldovei. Astăzi ele se află tot la Suceava, Sfântul fiind unul dintre ocrotitorii Moldovei. Ioan cel Nou este serbat în fiecare an pe 2 iunie.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

Întrebări şi discuţii:

Ce meserie avea Sfântul Ioan?

De ce i se spune „cel Nou"?

Unde a fost ucis Sfântul Ioan?

De către cine a fost ucis?

Unde se află acum sfintele sale moaşte?

Ce fac toţi Sfinţii, când li se cere să se lepede de credinţă?

Cu ajutorul Cui suportă ei chinurile, bătăile şi moartea pentru credinţă?

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Istorioară religioasă:

Multe minuni şi vindecări de boli s-au făcut şi se fac şi astăzi la sfintele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Iată însă o minune întâmplată chiar la moartea sa:

Francezul care l-a pârât pe Sfânt cadiului a vrut să îi fure moaştele, să le ducă în ţara lui. Sfântul nu a vrut acest lucru. De aceea, Sfântul Ioan cel Nou s-a arătat în vis preotului bisericii lângă care era el înmormântat şi i-a dezvăluit ce se pune la cale. Preotul s-a sculat pe dată şi s-a dus la mormânt, unde francezul şi cu alţi oameni de pe corabia lui săpau, să fure trupul sfinţit. Preotul i-a gonit, iar Sfântul nu a fost mişcat din loc.

Cântec religios: „Trupul lui Hristos".

Să ştim mai mult!

Din poveţele Părintelui Porfirie

Te afli într-o cameră întunecată şi dai din mâini, încercând să alungi întunericul. Cu toate acestea, bezna nu se risipeşte numai dacă dai tu din mâini. Deschide fereastra, ca lumina să poată intra, iar întunericul se va împrăştia de la sine. Lumina va risipi întunericul. Ar trebui să studiem Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, scrierile Sfinţilor, aceasta este lumina care face să dispară întunericul.

VIII. Evaluarea

- prin exerciţiile din caietul auxiliar.

- Alcătuiţi o scurtă rugăciune către Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

IX. Activitatea suplimentară

- Alcătuiţi enunţuri cu următoarele cuvinte: „moaşte", „sfânt", „catolic", „mucenic".

X. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Samedi 16 août 2008 6 16 /08 /2008 14:35

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a treia / Sfantul Iosif de la Partos

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a III-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Sfântul Iosif de la Partoş

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească, pe scurt, viaţa Sfântului Iosif;

O₂: să cânte după auz cântecul „Fie numele Domnului";

O₃: să comenteze istorioara religioasă prezentată;

O₄: să stabilească valoarea de adevăr a unor enunţuri.

Obiective formativ-educative:

- să cinstească Sfinţii Bisericii noastre strămoşeşti.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, lectura religioasă, conversaţia euristică, cântecul religios.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

- caiet auxiliar, Cântările Sfintei Liturghii, Limonariu, Dicţionar religios.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică tema şi lecţia anterioară.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- prin cântecul religios „Fie numele Domnului". Cum se cheamă oamenii care au ajuns să Îl slăvească neîncetat pe Dumnezeu, prin gând şi faptă?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul. Se va urmări „împrietenirea" copiilor cu alt Sfânt ocrotitor al creştinilor şi al românilor, în special.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

Pe vremea când copiii încep şcoala, Biserica sărbătoreşte un sfânt român: pe Sfântul Iosif cel Nou, la 15 septembrie. Acesta a trăit în Banat, între anii 1568 - 1656. De mic a rămas orfan de tată, iar mama l-a trimis să înveţe carte la sârbi.

La cincisprezece ani el a hotărât să se călugărească. La douăzeci de ani, a plecat la Muntele Athos, la o mănăstire de acolo. Aici a învăţat să postească aspru, să stea toată noaptea la rugăciune, să asculte de călugării mai bătrâni şi să fie smerit. După câţiva ani, Sfântul Iosif s-a dus într-o pădure, ca sihastru, şi a ajuns să se roage neîncetat. Dumnezeu i-a dăruit puterea facerii de minuni. El a vindecat cu ajutorul lui Dumnezeu mulţi bolnavi, între care numeroşi ologi.

Astfel Sfântului român i s-a dus vestea în lume pentru pentru faptele sale bune şi pentru rugăciunile sale puternice. Pentru viaţa sa sfântă, a fost făcut preot şi conducător de mănăstiri.

În anul 1650, Sfântul Iosif a fost numit mitropolit al Timişoarei. După trei ani de păstorire, la 85 de ani, el s-a retras la mânăstirea Partoş (Transilvania), continuând să ajute oamenii cu sfaturile şi cu minunile sale. La 88 de ani el a murit, sfintele sale moaşte rămânând la mănăstirea Partoş până în anul 1956, când au fost mutate la catedrala din Timişoara. Aici vin şi astăzi creştinii să i se roage. Sfântul Iosif este unul dintre ocrotitorii Banatului şi ai ţării noastre. A fost recunoscut oficial ca Sfânt de către Biserica Ortodoxă Română în anul 1950.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

Întrebări şi discuţii:

De ce acest sfânt e numit „cel Nou"? Cine este Dreptul Iosif?

Unde s-a dus tânărul Iosif la douăzeci de ani?

Ce a învăţat Sfântul Iosif la Muntele Athos?

Când şi de ce s-a întors Sfântul Iosif în ţară?

De ce a fost ales Sfântul Iosif mitropolit al Timişoarei?

Unde s-a retras el la bătrâneţe?

În ce loc ne putem închina astăzi sfintelor sale moaşte?

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

Istorioară religioasă:

Ce a văzut un călugăr

Odată, un călugăr se gândea care este deosebirea dintre un om ce se străduieşte să împlinească poruncile lui Dumnezeu şi unul care nu se interesează deloc de aceasta. Chiar atunci a venit la el un înger şi i-a zis:

- Urmează-mă! Şi l-a dus într-un loc plin de lumină. L-a oprit lângă o uşă preafrumoasă, iar în spatele uşii se auzeau voci nenumărate care lăudau pe Dumnezeu. Călugărul a bătut la uşă:

- Ce voieşti? l-a întrebat o voce dinăuntru.

- Să intru! a răspuns călugărul.

- Cel care trăieşte în lene şi nepăsare nu intră aici. Cine vrea să intre, să se străduiască şi să nu ţină cont de plăcerile lumii.( după Limonariu)

Ce răspuns a primit călugărul la întrebarea pe care şi-o punea?

VIII. Evaluarea

Exerciţiu:

Alegeţi dintre următoarele propoziţii pe cele care sunt adevărate şi pe cele care sunt false:

a) Sfântul Iosif a fost călugăr şi mitropolit.

b) Un călugăr nu ţine post niciodată.

c) Călugărul îşi schimbă numele pe care l-a primit la Botez.

d) Sfântul Iosif cel Nou a vindecat prin minune mulţi ologi.

e) Călugărul se roagă neîncetat pentru ceilalţi.

Corectaţi enunţurile false, încât să devină şi ele adevărate.

- completarea spaţiilor punctate din caietul auxiliar.

IX. Activitatea suplimentară

Răspundeţi în scris la întrebarea:

Cu cine se aseamănă un călugăr? De ce?

X. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Samedi 16 août 2008 6 16 /08 /2008 14:33

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a treia / Biserica, parti componente

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

BISERICA, PĂRȚI COMPONENTE

Clasa: a III-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Biserica, părţi componente

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să indice părţile componente ale unei biserici şi ordinea icoanelor de pe catapeteasmă;

O₂: să alcătuiască un rebus religios, legat de părţile componente ale bisericii;

O₃: să completeze spaţiile punctate cu acele cuvinte care se potrivesc;

O₄: să realizeze două scheme grafice pe baza cunoştinţelor asimilate la lecţie.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că Biserica, lăcaşul Domnului, are o organizare arhitectonică şi picturală specială, în funcţie de scopul ei.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: scheme grafice, caiet auxiliar.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: ştiu / vreau să ştiu / am aflat, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, conversaţia euristică, povestirea.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

Liturgica teoretică, Caietul auxiliar de Religie, „Icoana - ferească către absolut".

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul lecţiei noi. Se va urmări prezentarea şi învăţarea părţilor componente ale unei biserici, a icoanelor care se află pe iconostas şi înţelegerea faptului că biserica (construcţie) are o organizare deosebită, potrivită cu funcţia ei de casă a Domnului.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

Ana şi Ionel s-au dus cu mama lor la biserică, să aprindă o lumânare. Nu se ţinea slujbă în acel moment, iar biserica era goală. De aceea copiii au început să întrebe:

- Mamă, de ce biserica seamănă cu un palat? a fost întrebarea Anei.

- Pentru că ea chiar este un palat, unde locuieşte Dumnezeu, i-a răspuns mama.

- Dar de ce are mai multe uşi? a întrebat şi Ionel.

- Pentru că o biserică are mai multe părţi, şi anume trei. Ele sunt separate, de regulă, prin uşi.

- Care sunt părţile acestea? a fost curioasă Ana.

- Prima parte este tinda (pronaosul). E chiar la intrarea în biserică, unde ne aflăm şi noi acum. Vedeţi icoana de acolo? Ni-i arată pe Adam şi pe Eva, când au fost izgoniţi din Rai. A doua parte este naosul (nava), în care intrăm acum. E în continuarea tindei. Aici stau credincioşii la sfintele slujbe.

- Dar în tindă cine stă? a întrebat Ana.

- În tindă stăteau înainte cei nebotezaţi şi cei cu păcate mari. Aici se fac astăzi botezurile. Dar să admirăm icoanele din naos. Cele mai multe sunt cu Domnul nostru Iisus Hristos. Ele arată cum ne-a scos El din iad.

- Cum se cheamă peretele acesta din faţa naosului? a întrebat iarăşi Ana.

- E tâmpla sau catapeteasma. E un perete de icoane care desparte naosul de cea de-a treia parte a bisericii: altarul. Tâmpla are trei uşi: la mijloc sunt cele împărăteşti (pe care intră şi iese numai preotul), iar pe margini sunt două uşi diaconeşti, pe care pot intra şi ajutoarele preotului.

- Dar în altar nu avem voie să intrăm? s-a mirat Ionel.

- Nu, pentru că nu suntem ajutoare de preot. Altarul este locul cel mai sfânt al bisericii, încât numai persoanele sfinţite (preoţii) pot intra acolo. În altar e prezent Hristos.

- Ştiu, prin Sfânta Împărtăşanie! a completat Ionel. Mamă, mai am o singură nelămurire: de unde ştii tu atât de multe lucruri despre biserică?

- De la mama mea, iar ea de la mama ei, iar aceasta de la mama ei şi tot aşa... Şi acum să ne închinăm şi să mergem acasă, că o să vă mai învăţ şi altă dată...

- povestirea religioasă „Diavolul e de vină?"

- prezentarea a două scheme grafice legate de părţile componente ale unei biserici şi de icoanele de pe iconostas.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

Care sunt părţile unei biserici?

Cine stăteau pe vremuri în tindă?

Care e cea mai sfântă parte a bisericii? De ce?

Cum e prezent Mântuitorul nostru Iisus Hristos în sfântul altar?

Ce desparte naosul de altar?

- Exerciţiu: Alcătuiţi cuvinte încrucişate despre cele învăţate astăzi, încât pe verticala A-B să obţineţi cuvântul „Biserica".

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

Să ştim mai mult!

De la Sfântul Ioan din Kronştadt învăţate

Biserica este împărţită în trei părţi, pentru că ea se roagă pentru trei feluri de oameni: cu mulţumire pentru sfinţi, cu cerere pentru cei vii de pe pământ şi pentru cei care au murit şi nu au ajuns în Rai.

*

Când intrăm în biserică, intrăm într-o lume deosebită, în care vedem chipurile sfinţilor (oameni ce au avut o viaţă minunată), chipul Maicii Domnului, al îngerilor şi chipul lui Hristos. De ce? Pentru că ele sunt cele mai importante persoane şi cele mai bune, pe care le şi sărbătorim şi cu care dorim să trăim în împărăţia cerurilor.

VI. Activitatea suplimentară

Exerciţiul 1: Completaţi spaţiile punctate din textul de mai jos, scriind cuvintele care lipsesc:

Biserica este casa lui ... ... ... . Ea este alcătuită din pronaos sau ... ... ..., din ... ... ... şi din altar. Între altar şi ... ... ... se află ... ... ... sau catapeteasma.

Exerciţiul 2: Desenaţi pe caietul de Religie următoarea schemă de biserică (văzută de sus):

VII. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Samedi 16 août 2008 6 16 /08 /2008 11:35

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a treia / Sfintii, rugatori pentru noi

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

SFINȚII, RUGĂTORI CĂTRE DUMNEZEU PENTRU NOI
Animated Dividers

Clasa: a III-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Sfinţii, rugători către Dumnezeu pentru noi

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să explice noţiunile de „sfânt", „sfinţenie";

O₂: să indice mai multe modalităţi de reacţie ale unui Sfânt în anumite împrejurări de viaţă (imaginate);

O₃: să aleagă, dintr-un şir de fapte prezentate, pe cele săvârşite de un Sfânt şi să motiveze alegerea.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu şi ai celor credincioşi.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoane.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, povestirea, explicaţia, conversaţia euristică, problematizarea, exerciţiul.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

Istorioare duhovniceşti pentru copii (4), Din viaţa Părintelui Porfirie, Dogmatica ortodoxă (G. Remete), Caiet auxiliar de Religie.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică tema pentru acasă şi lecţia: „Biserica - obiecte de cult".

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- prin povestirea religioasă „Minunea Sfântului Mina".

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se anunţă şi se notează titlul lecţiei. Se va urmări explicarea a ceea ce înseamnă „sfânt", „sfinţenie", cu scopul de a trezi interesul elevilor de a urma şi ei răbdarea şi dragostea Sfinţilor.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

Sfinţii sunt oamenii care şi-au ales partea cea bună a vieţii: pocăinţa, dragostea, gândurile şi faptele bune, iertarea, rugăciunea. Ei sunt prietenii lui Dumnezeu şi pentru El au trecut prin necazuri, boli, suferinţe, dar le-au răbdat. Gândul lor este la răbdarea lui Hristos, Care a suferit Crucea cu dragoste, pentru noi.

De aceea, Dumnezeu le-a dăruit mari puteri încă de când vieţuiesc pe pământ: ei fac minuni, ca să-i ajute pe ceilalţi. Sfinţii nu fac minuni pentru ei înşişi. De exemplu, Sfântul Apostol Pavel vindeca pe mulţi de boli, iar el suporta o boală de ochi.

Sfinţii se bucură de suferinţă, gândind că aceasta e mică faţă de ceea ce a îndurat Domnul nostru Iisus Hristos şi faţă de cât de mari sunt bunătăţile cereşti. În suferinţă ei se simt mai aproape de Hristos.

„Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie." (Filipeni I, 3-4)

Sfinţii se roagă pentru toţi oamenii, şi când trăiesc pe pământ, dar mai ales după ce mor. Ei sunt înaripaţi de o adevărată dragoste, adică se bucură să-i vadă pe toţi fericiţi. Sfinţii răspund la rugăminţile oricui şi Îl roagă pe Dumnezeu să-i ajute pe aceştia. În special după ce mor, ei locuiesc împreună cu Dumnezeu şi au mai multă putere decât oamenii obişnuiţi de a cere milostivirea lui Dumnezeu pentru noi.

„Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrurile pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face..." (Ioan 14, 12)

Minunile Sfinţilor arată cât de Mare şi de Adevărat este Dumnezeu, Izvorul tuturor minunilor. Ele sunt mereu binefăcătoare, lucrând în folosul omului: vindecări de boli, scăpare din furtuni, învieri din morţi şi multe altele.

Numărul Sfinţilor este ştiut numai de Dumnezeu. Mulţi Sfinţi au rămas deocamdată necunoscuţi şi vor fi aflaţi la sfârşitul lumii. În prima Duminică de după Rusalii sunt serbaţi toţi Sfinţii: şi cei cunoscuţi, şi cei necunoscuţi. De aceea, acea Duminică se numeşte „a Tuturor Sfinţilor".

Rusalii = Pogorârea Duhului Sfânt în chip de limbi de foc, după Învierea Domnului, asupra Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

Orice om poate ajunge Sfânt? De ce?

De ce se roagă Sfinţii pentru noi?

Cu a Cui putere fac minuni Sfinţii?

Care credeţi că e diferenţa dintre un Sfânt şi un vrăjitor?

Cu a cui putere se pot face vrăji?

Când sunt serbaţi toţi Sfinţii lumii?

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

Să ştim mai mult!

Cum se roagă Părintele Porfirie

„Eu pomenesc numele tuturor celor ce au venit să îmi vorbească. Mă rog pentru toţi, bărbaţi, femei, copii, părinţi şi rude. Apoi Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească şi să îi ajute pe toţi cei care au venit la mine sau care mi-au vorbit, dar ale căror nume nu mi le mai amintesc. Pomenirea lor îmi ia mult timp, dar am credinţa şi încrederea deplină că Dumnezeu mă aude."

Despre Părintele Porfirie:

A trăit între anii 1906 - 2 decembrie 1991, în Grecia, ca preot - călugăr la Muntele Athos şi apoi la biserica unei policlinici din Athena. A primit multe daruri de la Dumnezeu, cu care a ajutat şi ajută mulţi oameni. I se spunea „Bunicuţul".

Istorioară religioasă:

Tumoarea care dispare

O doamnă care avea probleme cu sănătatea s-a dus împreună cu soţul ei la Părintele Porfirie.

- Bunicuţule, rugaţi-vă şi pentru mine, căci mă duc la spital şi sunt neliniştită gândindu-mă la ce-mi vor spune doctorii.

- Ei, fiica mea, dar nu ai nimic. Ţi-am binecuvântat tumoarea în semnul Sfintei Cruci, ca să nu mai trebuiască s-o scoţi. Mă auzi? Ţi-am binecuvântat-o! Şi o însemnă cu semnul Sfintei Cruci.

De la Părintele Porfirie, doamna cu pricina s-a dus la spital. După ce a făcut toate analizele, doctorii i-au spus că tumoarea nu mai trebuie operată.

Să ştiţi, dragi copii, că Părintele Porfirie nu făcea întotdeauna asemenea minuni. Au fost situaţii în care Bunicuţul spunea celor bolnavi cu care se întâlnea că numai operaţia îi poate salva şi se ruga pentru chirurgul care urma să îi opereze. Voia lui Dumnezeu nu este la fel pentru toţi oamenii, deşi pe toţi El îi iubeşte la fel de mult.

VIII. Evaluarea

Exerciţiu: Gândiţi-vă la ce ar putea face un Sfânt, dacă:

a. Cineva l-ar bate degeaba.

b. Cineva i-ar vorbi urât (fără motiv sau dintr-o neînţelegere).

c. Un om oarecare i-ar cere ajutorul.

d. Ar trece pe lângă un cerşetor.

e. Ar trece pe lângă o biserică.

f. S-ar întâlni cu o persoană de altă religie.

g. I s-ar cere să facă o minune.

Daţi cât mai multe variante de răspuns. Încercaţi să găsiţi diverse împrejurări în care răbdarea unui Sfânt ar putea fi pusă la încercare.

IX. Activitatea suplimentară

Alegeţi dintre următoarele fapte pe cele care pot fi făcute de un Sfânt. Motivaţi alegerea făcută.

a) Un Sfânt se roagă neîncetat. DA / NU

b) Un Sfânt se vindecă singur de cancer. DA / NU

c) Un Sfânt se roagă cu lacrimi pentru ceilalţi. DA / NU

d) Un Sfânt spune şi celorlalţi că el e un om sfânt. DA / NU

e) Un Sfânt se miră că a fost primit în Rai. DA / NU

X. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Samedi 16 août 2008 6 16 /08 /2008 11:00

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Familia crestina (evaluare)

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Familia creştină - evaluare

Tipul lecţiei: verificare şi evaluare a cunoştinţelor

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să completeze spaţiile libere cu acele cuvinte care lipsesc, referitoare la nunta din Cana Galileii;

O₂: să răspundă concis la întrebările referitoare la familia creştină;

O₃: să scrie din memorie cel puţin o strofă dintr-o rugăciune pentru părinţi sau pentru copii;

O₄: să indice un sfat pentru o situaţie dată;

O₅: să continue o rugăciune pentru părinţi, cu începutul dat;

O₆: să aleagă una din cele trei lecţii evaluate ca fiind cea preferată şi să motiveze alegerea.

Obiective formativ-educative:

- să îşi întărească convingerea că familia creştină e cea în care atât părinţii, cât şi copiii se iubesc, se respectă, trăind în plinătatea Duhului Sfânt primit şi înmulţit prin Sfintele Taine şi prin viaţa plăcută lui Dumnezeu.

Strategia didactică:

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, conversaţia euristică, testul de evaluare (continuă).

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

Caietul de evaluare al profesorului de toate specializările, Metodica predării Religiei (Opriş), Manualul de Religie.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Prezentarea obiectivelor de evaluare

- Se are în vedere atât latura cognitivă, de reţinere a unor elemente importante legate de familia creştină (povestirea nunţii din Cana Galileii, a rugăciunilor pentru fii, pentru părinţi), de înţelegere a cauzelor şi a efectelor minunii din Cana, a rugăciunilor zilnice pentru părinţi, dar şi cea afectivă, de sondare a motivelor pentru care una din cele trei lecţii evaluate („Familia creştină", „Datoriile părinţilor faţă de copii", „Datoriile copiilor faţă de părinţi") le-a plăcut în mod deosebit elevilor.

III. Verificarea cunoştinţelor elevilor

Prin următorul test de evaluare:

Timp acordat: 30 min.

Conţinutul itemilor şi punctajul acordat:

1. Completaţi spaţiile libere de mai jos cu acele cuvinte privitoare la nunta din Cana Galileii:

Domnul nostru ............................. a fost invitat la o nuntă împreună cu ................... Săi şi cu .................. Sa. Acolo, mesenii au rămas fără ......... .

Slujitorii au umplut şase vase cu ..........., care s-a transformat în .........., atunci când ei au turnat .............. (cui?). 1 p.

2. Răspundeţi la următoarele întrebări:

- Ce au înţeles oamenii în urma minunii din Cana Galileii?

- Cum îşi arată copiii iubirea faţă de părinţi?

- Dar părinţii faţă de copii? 2 p.

3. Scrieţi o strofă dintr-o rugăciune învăţată (pentru copii sau pentru părinţi). 1 p.

4. Ionel este foarte cuminte acasă, dar la şcoală nu vrea să înveţe. Ce fel de copil este Ionel? Daţi-i un sfat, ca să-l ajutaţi să fie mai bun şi să-şi bucure părinţii. 1 p.

5. Continuaţi următoarea rugăciune: „Doamne, ajută-i pe părinţii mei să fie sănătoşi, fericiţi...". 2 p.

6. Care dintre cele trei lecţii v-a plăcut cel mai mult? De ce? 1 p.

Total punctaj acordat prin itemi: 8 p.

Puncte din oficiu: 2 p.

Transpunerea punctajului în calificative:

8 - 10 p. - Foarte Bine

6 - 8 p. - Bine

4 - 6 p. - Suficient

IV. Aprecierea rezultatelor, concluzii

Se strâng foile de testare şi se discută pe marginea răspunsurilor corecte şi posibile (la itemii cu răspuns liber) pentru itemi. Lucrările vor fi corectate separat de profesor şi se vor prezenta în ora următoare.

V. Activitatea suplimentară

Căutaţi alte rugăciuni pentru copii şi părinţi sau pentru alţi membri ai familiei, în diferite cărticele de rugăciuni. Copiaţi una dintre ele pe caietul de Religie.

VI. Încheierea

rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Mardi 12 août 2008 2 12 /08 /2008 18:43

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Datoriile copiilor fata de parinti

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Datoriile copiilor faţă de părinţi

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să indice datoriile copiilor faţă de părinţi;

O₂: să precizeze varianta pozitivă a unei povestiri religioase legate de lecţie;

O₃: să discute liber despre problemele care pot să apară între părinţi şi copii, căutând soluţii pentru acestea;

O₄: să explice proverbul dat;

O₅: să memoreze „Rugăciunea pentru părinţi".

Obiective formativ-educative:

- să-şi respecte şi să-şi iubească mai mult părinţii.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caietul auxiliar, literatura religioasă.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, conversaţia euristică, dezbaterea, povestirea, exerciţiul.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

- Caietul auxiliar de Religie, Manualul de Religie, Metodica predării Religiei (Opriş), „Istorioare duhovniceşti pentru copii" (1), Biblia.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică lecţia anterioară, prin întrebări; de asemenea, se verifică şi tema de acasă.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- prin istorisirea religioasă „Mâinile cele mai frumoase". Cum îi pot ajuta copiii pe părinţii lor?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul lecţiei. Se va urmări prezentarea datoriilor copiilor faţă de părinţi, prin mai multe pilde religioase şi prin textul lecţiei, astfel încât elevii să fie mai motivaţi să îşi respecte şi să îşi iubească părinţii.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Binefăcătorii cei mai mari ai copiilor sunt părinţii. De aceea, orice copil îşi iubeşte părinţii. Dumnezeu a sădit în părinţi dragostea faţă de copii, iar în copii iubirea faţă de părinţi. Dacă vor să-şi bucure părinţii, copiii îi vor asculta şi vor fi binecuvântaţi şi de ei, şi de Dumnezeu.

O formă de iubire a părinţilor de către copii este ajutorul la nevoie şi mai târziu, la bătrâneţe. Copiii se pot ruga pentru părinţii lor şi când aceştia trăiesc, dar şi după ce au murit.

La fel ca pe părinţi, copiii sunt datori să cinstească pe preoţi, pe învăţători, pe profesori, pe naşi, pe cei care au grijă de sufletele lor.

Domnul Iisus Hristos a avut grijă de mama Sa chiar şi atunci când suferea pe Cruce. El a dat-o în grija Sfântului Apostol Ioan. Iar când Fecioara Maria a murit, El a întâmpinat-o cu îngerii şi a dus-o în cel mai frumos loc din Rai. Să urmăm exemplul lui Hristos şi să ne iubim părinţii în orice împrejurare a vieţii!

- „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi!" (Sfânta Scriptură)

- citirea explicativă a lecţiei din manual.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Cum poate un copil să-şi bucure părinţii?

Cum răsplăteşte Dumnezeu pe copiii care îşi cinstesc părinţii?

Pe cine suntem datori să cinstim ca pe părinţii noştri?

Pe Cine avem ca model de îngrijire a mamei? De ce?

- „Înţelegerea textului", din manual.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Istorioară religioasă:

Copilul puternic

Un copil a fost dat de părinţii săi la înot, atletism, box. Era un copil energic, bun la toate sporturile. Crescând, el a devenit foarte puternic, rezistent la efort şi la îmbolnăviri. Într-o vacanţă, băiatul s-a dus pe la bunicii săi.

Bunicul lui tocmai tăia lemne de foc. Era bătrân şi obosit.

- Bunicule, bine te-am găsit!

a. Lasă puţin treaba, ca să stăm de vorbă. Ia uită-te ce muşchi puternici am! Vezi cât am crescut de înalt? Bunico, ce prăjitură ai făcut pentru mine? Mă duc să mă odihnesc puţin, după care o să stăm de vorbă mai mult ...

b. Lasă pe seama mea tăiatul lemnelor, bunicule, că nu degeaba m-am antrenat ore întregi. Tu te chinuieşti tăindu-le, pe când pentru mine este o joacă! Şi băiatul tăie lemne din belşug, ca să ajungă pentru mai multă vreme bunicului său.

Care dintre cele două variante (a, b) ale povestirii se potriveşte cinstirii familiei de către copii? De ce?

- Discuţie liberă: Ce-i de făcut?

Dacă un copil vrea să-şi asculte părinţii şi aceştia îi dau un sfat greşit (de exemplu: „Nu ai voie să te duci la biserică").

Dacă un copil vrea să-şi mulţumească părinţii şi aceştia îl forţează să înveţe mai mult decât poate el (de exemplu: îl meditează la multe obiecte şi el nu mai are timp de joacă).

Ce alte probleme mai pot apărea între părinţi şi copii? Cum să le rezolvăm? Există o soluţie bună pentru toate problemele? (Despre valoarea rugăciunii în orice împrejurare).

VIII. Evaluarea

ex. din manual.

IX. Activitatea suplimentară

- de colorat din caietul auxiliar, la lecţia curentă.

X. Încheierea

rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Mardi 12 août 2008 2 12 /08 /2008 18:40

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Postul

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

POSTUL - MIJLOC
DE CURĂȚIRE TRUPEASCĂ ȘI SUFLETEASCĂ

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Postul - mijloc de curăţire trupească şi sufletească

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să indice care sunt cele patru mari posturi ale anului bisericesc şi câteva motive pentru care se ţine post;

O₂: să precizeze cum pot fi milostivi în anumite situaţii date;

O₃: să găsească soluţii de ajutorare a unor persoane aflate în anumite necazuri;

O₄: să interpreteze după auz cântecul religios „Bogaţii au sărăcit";

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că postul şi milostenia sunt două fapte bune, care trebuie însoţite de intenţie bună, de smerenie şi de rugăciune.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar de Religie, schemă grafică.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, lectura explicativă, povestirea, conversaţia euristică, problematizarea, exerciţiul, cântecul religios.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală, pe grupe.

Bibliografia:

Manual de Religie, Caiet auxiliar de Religie, Patericul, Dicţionar religios, Liturgica teoretică.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică lecţia anterioară, prin întrebări, adresate frontal.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- prin citirea povestirii religioase din manual.

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul lecţiei. Se va urmări familiarizarea elevilor cu noţiunile de „post" şi de „milostenie" şi sensibilizarea acestora pentru a le putea practica în viaţa lor.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Post = abţinere de la anumite mâncăruri, de la gânduri, cuvinte şi fapte rele, dar şi facerea de fapte bune, de rugăciuni mai puternice.

Copiii atenţi observă la părinţii şi la bunicii lor că în anumite zile ţin post, adică nu mănâncă „de dulce". Atunci aceştia nu mănâncă deloc: carne, lapte, brânză, ouă şi nici alimentele care le conţin.

Postul este o poruncă a Bisericii Ortodoxe, dată spre folosul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Iisus Hristos, Domnul nostru, a ţinut un post lung de patruzeci de zile, dându-ne exemplu. Sfinţii ne învaţă că postul nu înseamnă numai să nu mâncăm ceva, ci şi să ne oprim de la ceea ce este rău: de la gânduri urâte, de la vorbe rele, de la fapte urâte. În plus, trebuie să facem mai multă milostenie, mai multe rugăciuni.

Adevăratul post ne ajută să fim mai sănătoşi, pentru că nu mai consumăm mâncăruri grele, dar şi să fim mai buni la suflet, pentru că facem pomană cu alţii. Aşa putem învăţa să-i iubim pe ceilalţi.

Biserica noastră are patru mari posturi pe an: al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, al Sfintei Fecioare Maria şi al Crăciunului. În cadrul săptămânii, zilele de post sunt: miercuri şi vineri.

Copiii sub şapte ani nu postesc de mâncare, dar pot posti de la rele. Ce mult iubeşte Dumnezeu pe copiii cuminţi! Acesta e cel mai frumos post al lor!

- lectura explicativă a textului din manual.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe
- Întrebări şi discuţii:

Ce înseamnă mâncare „de dulce"?

Ce este postul?

Câte posturi mari sunt într-un an?

Care sunt acestea?

Cum postesc copiii?

De ce milostenia este legată de post?

Este obligatoriu să facem milostenie numai în timpul postului? Când mai putem face?

- Obiceiuri explicate:

Înaintea Postului Paştelui, în mod special, oamenii din popor mergeau unii la alţii şi se împăcau, îşi uitau supărările şi se iertau. Căci degeaba posteşti, dacă păstrezi duşmănii.

- ex. din manual.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Istorioară religioasă: De-ale bătrânilor

Se povestea un lucru ca acesta: era un bătrân care vedea mai multe decât se pot vedea cu ochii. El şedea odată cu mai mulţi fraţi la masă. Toţi mâncau aceeaşi mâncare. Dar bătrânul vedea cum unii mănâncă miere, alţii pâine, iar alţii ceva stricat. Şi se mira el şi se ruga lui Dumnezeu, zicând:

- Doamne, descoperă-mi taina asta! Cum de se văd alte bucate la fiecare frate, deşi pe masă sunt la fel puse pentru toţi?

Şi i-a venit lui glas de sus, zicând:

- Cei care mănâncă miere sunt cei ce şed la masă şi în gândul lor se roagă cu bucurie. Cei care mănâncă pâine sunt cei ce mulţumesc lui Dumnezeu pentru bucate şi apoi mănâncă, iar cei care mănâncă stricăciuni sunt cei ce strâmbă din nas la anumite mâncăruri şi nu mănâncă orice li se pune în faţă. Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

(după Pateric)

- Cântec religios: „Bogaţii au flămânzit şi au sărăcit"

VIII. Evaluarea

- ex. din manual.

IX. Activitatea suplimentară

- ex. din manual.

X. Încheierea

rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Mardi 12 août 2008 2 12 /08 /2008 17:04

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Rugaciunea

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

RUGĂCIUNEA,
CONVORBIREA OMULUI CU DUMNEZEU

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Rugăciunea, convorbirea (comunicarea) omului cu Dumnezeu

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 2 x 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să indice trei tipuri de rugăciune şi să alcătuiască o rugăciune pentru fiecare tip în parte;

O₂: să spună pe de rost rugăciunea „Împărate ceresc";

O₃: să precizeze condiţiile de efectuare a unei rugăciuni, pentru ca aceasta să ajungă la Dumnezeu;

O₄: să aleagă o rugăciune preferată din toate rugăciunile cunoscute şi să o rostească în faţa icoanei clasei.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă că rugăciunea este viaţa sufletului.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, conversaţia euristică, povestirea, problematizarea.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

- Manual de Religie, Caiet auxiliar de Religie, 600 istorioare religioase, Carte de rugăciuni.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se anunţă titlul lecţiei noi. Se va urmări prezentarea mai multor tipuri de rugăciuni şi a foloaselor lor pentru sufletele oamenilor.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

- Pentru a intra în casă, avem nevoie de cheie. Pentru a ajunge la Dumnezeu, avem nevoie de cheia rugăciunii. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat să ne rugăm, spunând „Tatăl nostru". Dar sunt şi multe alte rugăciuni.

Ele pot fi: de cerere („Dă-mi, Doamne..."), de mulţumire („Îţi mulţumesc, Doamne..."), de laudă („Slavă Ţie, Doamne..."). Mai mult, ne putem ruga lui Dumnezeu şi cu propriile noastre cuvinte.

De exemplu, mă pot ruga spunând: „Doamne, apără-mă de orice rău, ajută-mi familia, prietenii şi dă-mi să nu am duşmani". Important este să vorbim cu El, să nu-L uităm. Să ne amintim că El ne-a poruncit: „Rugaţi-vă neîncetat". Ne-a dat această poruncă, pentru că aşa vom învăţa să iubim: pe noi înşine, pe ceilalţi, pe Dumnezeu. Fără rugăciune nu putem iubi cu adevărat. Dumnezeu este Singurul Care ne poate dărui iubirea curată, care nu moare niciodată.

Dacă nu ştim să ne rugăm singuri, putem citi în cărţile de rugăciuni. Iar părinţii şi bunicii noştri ne pot învăţa diferite rugăciuni. Dacă suntem atenţi, îi vom vedea pe ei cum se roagă în anumite momente ale zilei sau în diverse împrejurări ale vieţii.

- lectura explicativă a lecţiei din manual.

- Povestire religioasă despre rugăciune și puterea ei.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

Desprindeţi din textul lecţiei ce este rugăciunea.

De câte feluri poate fi rugăciunea?

Cum să învăţăm să ne rugăm?

Ce rugăciune este lăsată de Însuşi Mântuitorul nostru?

Spre ce ne conduce rugăciunea?

Ce rugăciuni cunoaşteţi? Rostiţi în faţa icoanei din clasă rugăciunea voastră preferată.

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Rugăciune (de memorat):

„Împărate ceresc"

Împărate ceresc, Mângâietorule,

Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti

Şi pe toate le împlineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă,

Vino şi Te sălăşluieşte întru noi,

Şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea

Şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. AMIN.

Repetaţi această rugăciune împreună, în clasă.

- Află mai mult! Cum se face rugăciunea?

Pentru ca rugăciunea să fie cât mai puternică, este bine să o facem într-un loc liniştit. Să stăm în genunchi, îndreptaţi spre icoane. Icoanele să fie spre răsărit. Să fie aprinsă o candelă la icoane. Mintea noastră să nu se gândească la altceva, ci numai la Dumnezeu. Să avem credinţă că Dumnezeu este prezent şi ne primeşte rugăciunea.

VI. Activitatea suplimentară

- Exerciţiu: Completaţi spaţiile libere de mai jos cu câte o rugăciune, fie dintr-o carte de rugăciuni, fie alcătuită de voi:

Rugăciune de cerere către Dumnezeu

Rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu

Rugăciune de laudă a lui Dumnezeu

___________________

VII. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Mardi 12 août 2008 2 12 /08 /2008 13:51

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Datoriile parintilor fata de copii

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Datoriile părinţilor faţă de copii

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să indice felul în care părinţii îşi manifestă iubirea faţă de copiii lor;

O₂: să recite rugăciunea părinţilor pentru copii;

O₃: să analizeze povestirea religioasă prezentată în manual;

O₄: să discute imaginile din manual.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că misiunea părinţilor de a-şi creşte şi educa fiii este una de sacrificiu permanent, răsplătit de copii, dar mai ales de Dumnezeu.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caietul auxiliar, literatură religioasă.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, povestirea, explicaţia, lectura explicativă, exerciţiul, problematizarea.

- formele de organizare a clasei: frontal, individual.

Bibliografia:

- Biblia, Manualul de Religie, Caietul auxiliar de Religie, „Istorioare duhovniceşti pentru copii" - vol. 2.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică lecţia anterioară, prin întrebări, şi tema avută pentru acasă. Se pun calificative.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Prin istorisirea religioasă „O mamă săracă".

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se va urmări sensibilizarea elevilor pentru a fi mai ascultători faţă de părinţii lor şi mai rugători la Dumnezeu pentru ei.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Floarea-soarelui se roteşte toată ziua după soare. Tot aşa, copiii se uită mereu la părinţii lor şi aşteaptă iubirea lor. Hristos a venit pe pământ şi ca să-i înveţe pe părinţi iubirea cea adevărată: să se roage pentru copiii lor, să fie un bun exemplu pentru ei în toate, să meargă împreună cu ei la biserică.

Iubirea nu înseamnă numai să aibă copilul haine, jucării, mâncare. Părinţii trebuie să se îngrijească şi de trupul, dar mai ales de sufletul copilului, care e ca o bucată de ceară în mâinile lor. Dumnezeu îl va judeca pe fiecare părinte după cum şi-a crescut copiii şi îl va răsplăti sau pedepsi.

Într-o familie în care domneşte dragostea creştină, copiii se vor simţi ca în Rai şi vor înţelege că Dumnezeu ne iubeşte.

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi." (Sfânta Scriptură)

- citirea explicativă a lecţiei din manual. Analizarea imaginilor prezentate în manual, privitoare la lecţie.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

Cum trebuie să-şi manifeste părinţii iubirea faţă de copii?

Cum se simt copiii într-o familie iubitoare?

Ce ne-a învăţat Domnul Iisus Hristos despre iubirea adevărată?

- Înţelegerea textului din manual.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- De memorat:

Rugăciune

Doamne Sfinte,

Scump Părinte,

Dă-i fiului nostru minte.

Sfinte Înger

Păzitor,

Dă-i fiului ajutor.

Sfântă Maică

Preacurată,

Dă-i şi-o inimă curată.

- Lectură biblică:

„O femeie a cărei fiică avea duh necurat a venit şi a căzut la picioarele lui Hristos. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei. Iar Iisus i-a zis:

- Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi să o arunci câinilor. Ea însă a răspuns şi a zis:

- Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor. Şi El i-a zis:

- Pentru acest cuvânt, du-te, demonul a ieşit din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit."

(Evanghelia după Marcu, capitolul 7, versetele 25-30)

Discutaţi despre puterea rugăciunilor fierbinţi ale părinţilor pentru copiii lor.

VIII. Evaluarea

ex. din manual.

IX. Activitatea suplimentară

ex. din manual.

X. Încheierea

rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Mardi 12 août 2008 2 12 /08 /2008 13:13

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Apostolii, prietenii Mantuitorului

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Apostolii, prietenii Mântuitorului

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să enumere numele celor doisprezece Apostoli ai lui Hristos;

O₂: să povestească felul în care ei au fost chemaţi la apostolat şi să indice motivul chemării lor la această misiune;

O₃: să explice de ce Apostolii sunt numiţi „prietenii lui Hristos";

O₄: să alcătuiască un scurt text pornind de la anumite cuvinte date.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă că Apostolii, prietenii lui Hristos, L-au urmat pe Acesta chiar dacă au fost chinuiţi şi omorâţi pentru credinţa în El.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar, icoane, rebus.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, lectura explicativă, povestirea, conversaţia euristică, jocul de rol, exerciţiul.

- formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

Manualul de Religie, Caietul auxiliar, Proloagele, Vieţile Sfinţilor, Biblia.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul lecţiei; se va urmări familiarizarea elevilor cu viaţa şi activitatea apostolilor, ca un exemplu de prietenie şi de credincioşie faţă de Dumnezeu.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

- După Botez, Domnul nostru Iisus Hristos a ales pe cei doisprezece Apostoli ca ajutători ai Săi în lucrarea mântuirii. Cei mai mulţi dintre ei erau pescari, oameni neînvăţaţi, însă cinstiţi şi buni. Primul pe care l-a chemat Hristos a fost Sfântul Andrei, Apostolul românilor. A urmat Simon - Petru, fratele lui, apoi fraţii Iacov şi Ioan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacov Alfeu, Levi, Simon Zilotul şi Iuda Iscarioteanul.

Ei au primit putere să scoată demonii din oameni şi să-i vindece de boli, să dezlege păcatele oamenilor. Apostolii vesteau acelaşi lucru ca şi Sfântul Ioan Botezătorul: „S-a apropiat Împărăţia Cerurilor!" Ei au fost trimişi „ca nişte oi în mijlocul lupilor", ca să fie „înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii".

Ei L-au urmat peste tot pe Domnul nostru Iisus Hristos şi au văzut toate minunile Lui. Dar ei se mai îndoiau de El uneori, mai ales atunci când L-au văzut prins şi răstignit. Abia după Învierea lui Hristos Sfinţii Apostoli s-au convins că Cel Care le-a fost Prieten şi Învăţător e Însuşi Fiul lui Dumnezeu. După aceea, toţi şi-au dat viaţa pentru Hristos, murind în diferite chinuri. Numai Sfântul Apostol Ioan a murit de bătrâneţe.

Unul singur (Iuda Iscarioteanul) a trădat pe Domnul Iisus şi a fost înlocuit cu Apostolul Matia.

- citirea explicativă a lecţiei din manual şi analizarea icoanei prezentate la lecţie.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- Ce meserie aveau cei mai mulţi dintre Apostoli?

Ce înseamnă „pescari de oameni"?

Cine a fost întâiul chemat dintre Apostoli?

Ce puteri au primit Sfinţii Apostoli de la Hristos?

Când au căpătat ei încredere deplină în Domnul nostru Iisus Hristos?

- povestire religioasă din viaţa Sfântului Apostol Toma.

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Lectură biblică:

„Şi pe când umbla El (Iisus) pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, şi le-a zis:

- Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!

Iar ei, lăsându-şi mrejele, au mers după El."

(Evanghelia după Matei, capitolul 4, versetele 18-20)

„Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc."

(Evanghelia după Ioan, capitolul 15, versetele 13-14)

„Tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea."

(Evanghelia după Marcu, capitolul 3, versetul 35)

Cum dovedeşte cineva că este prieten cu Dumnezeu?

- Cuvinte încrucişate:

a) Înţelepţi ca ... ... .

b) Blânzi ca ... ... ... ... .

c) Primul Apostol chemat a fost ... ... .

d) Apostolii puteau scoate din oameni ... ... .

e) ... ... necredinciosul, unul dintre Apostoli.

f) S-au convins că Hristos este Fiul lui Dumnezeu la ... ... ... ... .

g) Celălalt nume al lui Petru era ... ... .

La o dezlegare corectă, pe verticala A - B obţineţi cuvântul care are acelaşi înţeles cu „amic" şi care arată ce este un creştin pentru Hristos.

- Ex. din manual.

VI. Activitatea suplimentară

- de scris: de răspuns la cele trei întrebări de la „Să răspundem!", manual.

VII. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Lundi 11 août 2008 1 11 /08 /2008 20:24

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Botezul Domnului

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a II -a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Botezul Domnului

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să enumere ideile principale ale lecţiei, extrase sub îndrumare;

O₂: să povestească lecţia, urmărind ideile principale extrase;

O₃: să precizeze semnificaţia agheasmei mari şi să motiveze sfinţirea apei de Bobotează;

O₄: să aleagă varianta corectă de răspuns dintre cele trei date, referitoare la Botezul Domnului;

O₅: să indice modalități de primire a Mântuitorului Iisus Hristos, în ziua de azi.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă importanţa momentului Bobotezei atât pentru oamenii din vremea Mântuitorului, cât şi pentru creştinii de astăzi.

- să participe la sărbătoarea Botezului Domnului şi să consume agheasmă mare, după tradiţie.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: manualul, Biblia, icoană cu Sfânta Treime.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, conversaţia euristică, povestirea, lectura explicativă.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Biblia, manualul, Comentariu al Evangheliei după Matei al Sfântului Ioan Gură de Aur, Dicţionar religios.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se prezintă titlul şi se scrie pe tablă: „Botezul Domnului". Se anunţă titlurile şi obiectivele întregului semestru.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

- Se povesteşte elevilor, în timp ce li se arată şi o icoană a Botezului Domnului: „Printre oamenii care veneau la Sfântul Ioan Botezătorul, la râul Iordan, a venit şi Domnul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan boteza cu apă pe cei care-şi spuneau păcatele. Când L-a văzut pe Iisus, Sfântul Ioan a refuzat să-L boteze, ştiind că Iisus nu are niciun păcat: „Eu sunt cel ce are trebuinţă să fie botezat de Tine, şi Tu vii la mine?..."

Dar Mântuitorul Iisus Hristos a cerut să fie botezat. Şi atunci s-a deschis cerul şi Duhul Sfânt S-a coborât peste Iisus ca un porumbel şi un glas s-a auzit din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit." Atunci S-a arătat oamenilor Sfânta Treime: Tatăl, prin glasul din cer; Fiul, prin Iisus Hristos, în apa Iordanului; Duhul Sfânt, sub chipul porumbelului.

Prin această descoperire a lui Dumnezeu către oameni, lumea a putut înţelege că Hristos este adevăratul Mântuitor.

Botezul Domnului (Boboteaza) se sărbătoreşte în fiecare an la 6 ianuarie."

- se citeşte textul lecţiei din manual, pe fragmente, cu scoaterea ideilor principale: „Ioan L-a botezat pe Iisus la Iordan.", „Sfânta Treime S-a arătat atunci.", „Boboteaza se serbează la 6 ianuarie.", „În fiecare an, de Bobotează, se sfinţeşte agheasma mare."

- se lecturează cuvintele explicate din manual şi se rezolvă exerciţiile (Să indicăm; să răspundem), legate de înţelegerea textului.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- Lectură biblică:

- „Şi mulţimile îl întrebau (pe Sfântul Ioan) zicând:

- Aşadar, ce să facem?

Iar el, răspunzând, le zicea:

- Cel ce are două haine să dea celui ce nu are, şi cel ce are bucate să facă la fel. (...)

Iar acum tot poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor despre Ioan: Nu cumva el este Hristosul? Ioan le-a răspuns tuturor zicând:

- Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel Ce este mai tare decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor; Acela vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc." (Evanghelia după Luca, capitolul 3, versetele 10 -11,15 -16)

- Obiceiuri explicate:

- Cu o zi înainte de Bobotează, preotul trece pe la casele oamenilor şi le stropeşte cu agheazmă mare, cântând: „În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie." (Iordanul)

Membrii casei sărută icoana cu Boboteaza.

- De Bobotează se sfinţesc an de an toate apele, printr-o slujbă specială, în amintirea intrării Mântuitorului în Iordan, moment în care s-au sfinţit apele. În apele mai mari se aruncă o cruce şi tinerii curajoşi sar după ea să o scoată.

- Agheazmă mare se ia numai la Bobotează şi în următoarele opt zile, pe nemâncate.

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

ex. din manual.

VI. Activitatea suplimentară

ex. din manual.

VII. Încheierea

rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Lundi 11 août 2008 1 11 /08 /2008 19:10

Ecrire un commentaire - Voir les 1 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Familia crestina

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Familia creştină

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească minunea transformării apei în vin din Cana Galileii şi să prezinte importanţa şi semnificaţia acestei minuni;

O₂: să indice felul în care se constituie o familie creştină şi cum trebuie să se poarte membrii unei asemenea familii;

O₃: să motiveze faptul că o familie creştină e o mică Biserică;

O₄: să completeze cuvintele încrucişate legate de familia creştină;

O₅: să analizeze imaginile din manual, referitoare la familia creştină.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că orice familie creştină se întemeiază prin Taina Nunţii şi că ea îşi înmulţeşte iubirea prin întărirea legăturii cu Hristos, cu Biserica Lui.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar, literatură religioasă.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, povestirea, exerciţiul, cântarea religioasă, lectura explicativă, conversaţia euristică, lectura religioasă.

- formele de organizare a clasei: frontal, individual.

Bibliografia:

- Manual de clasa a II-a, Caiet auxiliar pentru clasa a II-a, „Istorioare duhovniceşti pentru copii" (5), Biblia, Dicţionar religios.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul lecţiei noi. Se va urmări sensibilizarea elevilor faţă de educaţia primită în sânul unei familii credincioase, creştine, unite, fericite.

III. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Se începe prin povestirea minunii din Cana Galileii, urmând analizarea icoanei minunii, din manual.

- Dumnezeu a binecuvântat prima familie în Rai, pe Adam şi pe Eva. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când a venit pe pământ, a sfinţit din nou familia, la nunta din Cana Galileii. Acolo El a făcut prima Sa minune: a transformat apa în vin, ca să aibă nuntaşii de băut. Această minune arată că binecuvântarea pe care o dă Dumnezeu soţilor la Cununie le înmulţeşte dragostea. Aşa cum apa a fost transformată în vin, iubirea dintre soţi se face şi mai mare prin Taina Nunţii.

Din familie fac parte în primul rând soţii, apoi copiii, şi apoi celelalte rude. Membrii unei familii sunt uniţi prin dragoste.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit nu numai ca să sfinţească nunta, ci şi pentru ca să ne arate că toţi oamenii formează o familie mare, care are acelaşi Tată: pe Dumnezeu. De aceea iubirea poate fi nu numai între rude, ci şi între străini.

Familia creştină este o mică biserică a lui Dumnezeu. În ea copilul învaţă de mic să iubească, să respecte, să fie împreună la bine şi la rău cu cei din jur.

- se citeşte lecţia din Manual şi se analizează imaginea prezentată acolo. Apoi se lecturează şi cuvintele explicate la sfârşitul lecţiei.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

Care a fost prima familie?

Unde a făcut Domnul Hristos prima Sa minune?

Din cine este alcătuită familia?

Ce uneşte familia?

Ce învăţăm în familie?
- Se răspunde oral la întrebările din manual, legate de înţelegerea textului lecţiei.
-istorisirea religioasă „Fluturaşul neascultător" pag. 8 din „Istorioare duhovniceşti pentru copii", vol. 5.

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Se interpretează colindul „La nunta din Cana".

- ex. din manual.

VI. Evaluarea

- Cuvinte încrucişate:

a. Localitate unde s-a sfinţit nunta.

b. Primul soţ din lume.

c. Cei care s-au căsătorit.

d. Cuvânt la sfârşitul oricărei slujbe.

La o dezlegare corectă, pe verticala A-B obţineţi cuvântul care arată locul de trai al familiei.

VII. Activitatea suplimentară

- ex. din manual.

VIII. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Lundi 11 août 2008 1 11 /08 /2008 17:19

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Publié dans : proiecte didactice

Proiect didactic / Clasa a doua / Sfantul Ioan Botezatorul

Proiect de lectie

Lacasuri Literare

Clasa: a II-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Sfântul Ioan Botezătorul, viaţa şi misiunea

Tipul lecţiei: recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească viaţa Sfântului Ioan Botezătorul;

O₂: să precizeze cine şi cum s-a arătat la Botezul Domnului;

O₃: să completeze spaţiile punctate cu cuvintele care se potrivesc, referitoare la lecţiile recapitulate;

O₄: să completeze rebusul religios, cu privire la Sfântul Ioan Botezătorul.

Obiective formativ-educative:

- să dobândească o viziune de ansamblu asupra vieţii Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a înţelege că un sfânt este pomenit nu numai de urmaşii lui sau de omenirea care îi urmează, ci şi de Hristos Mântuitorul, în vecii vecilor.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoană, manual, caiet de Religie, literatură religioasă.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, rebusul religios, exerciţiul, conversaţia euristică, povestirea, exemplul.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Biblia, Manualul de Religie (Editura Sfântul Mina), Comentariu la Evanghelia după Matei al Sfântului Ioan Gură de Aur.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlurilor lecţiilor ce urmează a fi recapitulate şi prezentarea obiectivelor propuse

Se vor recapitula două lecţii: „Sfântul Ioan Botezătorul, vestitorul Mântuitorului Iisus Hristos" şi „Botezul Domnului", reliefându-se rolul Sfântului Ioan ca ultim prooroc al Legii Vechi, ca vestitor al Mântuitorului şi botezător al Său.

III. Recapitularea, sistematizarea şi sinteza cunoştinţelor

- prin întrebări şi exerciţii adresate întregii clase:

Povestiţi pe scurt evenimentele legate de naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Cum se numeau părinţii lui Ioan? Ce înseamnă numele „Ioan"?

Cum a trăit până la vârsta de 30 de ani Sfântul Ioan?

Unde a început el să boteze pe oameni? De ce îi boteza?

Ce s-a întâmplat atunci când a venit să fie botezat Mântuitorul Iisus Hristos?

Cine s-a arătat la Botezul Domnului? Cum s-a arătat?

Ce legătură este între Bobotează şi agheasmă mare?

Ce a spus Sfântul Ioan Botezătorul despre Mântuitorul Iisus Hristos?

Cum au întâmpinat oamenii cuvintele Sfântului Ioan despre Iisus?

Povestiţi cum a murit Sfântul Ioan Botezătorul.

De ce este el considerat cel mai mare sfânt?

Unde va sta el la Judecata de Apoi?

- ex. din manual.

IV. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- ex. manual.

- lecturarea a două poezii (Mirela Șova):

Lauda Sfinţilor Prooroci

În poporul cel ales,

Voi, de sus, aţi înţeles,

Că sunteţi de prunci chemaţi

Pe Hristos să-L arătaţi.

Vi s-a dat dar de vestire,

Putere de glăsuire

A celor din viitor,

A Celui Mântuitor.

Aţi mustrat pe cei nebuni,

Ce-ajunseseră păgâni;

Aţi primit pe Duhul Sfânt,

Luminând acest pământ.

Aţi certat pe împăraţi

De Domnul înstrăinaţi;

Unii pe voi v-au ucis,

Dar ce-aţi spus a rămas scris.

Prin voi, lumea a ştiut

Că Fiul neîncăput

Se va naşte din Fecioară

Şi în chinuri va să moară.

Laudă vă glăsuim,

Mila voastră s-o primim!

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul şi

Înaintemergătorul Domnului

Sfinte care-ai arătat

Pe al lumii Împărat,

Care-ai botezat pe Miel,

Zicând că Hristos e El,

Te atinge şi de noi,

Să ne dai un bun altoi,

Să ne-ndemni, să ne înveţi,

Să ne cerţi şi să ne ierţi,

Şi să nu fii supărat...

Căci lumea nu te-a uitat;

Capul când ţi s-a tăiat,

Tot iadul s-a speriat.

Fii făclie pentru mine,

Arată-mi calea spre bine,

Dă-mi mila lui Dumnezeu,

Să nu mai fac niciun rău.

V. Concluziile

- Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre Sfinţi (după Maica Domnului), cel mai mare prooroc, Botezătorul Domnului, cel ce a arătat lumii cine este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce spală păcatele lumii. De aceea, Sfântul Ioan este cinstit cu mai multe sărbători în an (naşterea sa, soborul, tăierea capului), dar şi cu multe biserici care să îi poarte hramul. De asemenea, mulţi creştini din România şi din lume îi poartă numele şi i se roagă.

VI. Activitatea suplimentară

- Ex. din manual.

- Alcătuiţi o rugăciune proprie către Sfântul Ioan Botezătorul.

VII. Încheierea

Rugăciunea, salutul.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop

Par Mirela

Lundi 11 août 2008 1 11 /08 /2008 15:17

Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Partager

Proiect didactic / Clasa a treia / Predica de pe Munte

Proiect didactic / Clasa a treia / Sfantul Ioan cel Nou

Proiect didactic / Clasa a treia / Sfantul Iosif de la Partos

Proiect didactic / Clasa a treia / Biserica, parti componente

Proiect didactic / Clasa a treia / Sfintii, rugatori pentru noi

Proiect didactic / Clasa a doua / Familia crestina (evaluare)

Proiect didactic / Clasa a doua / Datoriile copiilor fata de parinti

Proiect didactic / Clasa a doua / Postul

Proiect didactic / Clasa a doua / Rugaciunea

Proiect didactic / Clasa a doua / Datoriile parintilor fata de copii

Proiect didactic / Clasa a doua / Apostolii, prietenii Mantuitorului

Proiect didactic / Clasa a doua / Botezul Domnului

Proiect didactic / Clasa a doua / Familia crestina

Proiect didactic / Clasa a doua / Sfantul Ioan Botezatorul

E-MAIL de CONTACT

Cartea Sfintilor cu Sfat

Cautare in site

CREATIE MIRELA SOVA

PROFESORUL DE RELIGIE

CULTURAL

Parteneri

Archives